Antrenamentul si accidentarile
Invariabil, in viata oricarui sportiv, de performanta sau nu, apare situatia neplacuta a accidentarii. Unele ne incapaciteaza mai sever, in ceea ce priveste gama de miscari, si/sau timpul de recuperare, altele mai putin. In ambele cazuri apare sentimentul de frustrare cauzat de regretul pentru “timpul pierdut”, in care sportivul nu se poate antrena.
Vestea buna este ca se poate!
In cazul accidentarilor, cred ca trebuie sa discutam despre doua aspecte:
- Atitudinea fata de accidentarea propriu-zisa si fata de timpul necesar recuperarii
- Componenta fizica a accidentarii
In primul caz, este vorba de abordarea psihica a situatiei. De mult nu mai este un secret influenta starii psihice si a atitudinii asupra functionarii organismului. De cele mai multe ori, apar resentimente fata de situatia creata de accidentare. Apare o stare de enervare, insotita de un sentiment de pagubire din cauza incapacitarii in urma accidentarii. Mai mult chiar, unele persoane se invinovatesc pentru situatia creata, cu discursuri launtrice de genul: “ce prost sunt, ce impiedicat sunt, etc.”, ganduri nocive care afecteaza negativ procesul de vindecare.
Din aceasta perspectiva, ce se poate face este ca in primul rand, sa se accepte situatia cu impacare. Adica o “imbratisare” a situatiei, cu atitidine pozitiva. In plus, pe langa tratamentul medical, pentru ca este miraculoasa, se foloseste tehnica vizualizarii vindecarii. Adica iti gasesti un loc retras, in care te poti linisti folosind procedeul calmarii respiratiei, dupa care, cu mintea prezenta, iti imaginezi procesul de vindecare a afectiunii pe care o ai, exact ca un film pe care-l vizionezi in minte.
Din punct de vedere al antrenamentului, tot prin tehnica vizualizarii, te imaginezi pe tine insuti executand tehnici din sportul practicat, pe care pentru moment nu le poti efectua din cauza accidentarii. Acest fel de antrenament este executat si de sportivii neaccidentati, avand o valoare extraordinara in insusirea executiilor corecte ale tehnicilor sportive datorita neuroplasticitatii care are loc atat in timpul exersarii propriu-zise a elementelor tehnice, cat si in timpul vizualizarii acestora.
Cand ma refer la abordarea fizica in cazul accidentarilor, am in vedere antrenamentul care poate fi executat in ciuda accidentarii. De exemplu, daca esti accidentat la o mana, nu te impiedica nimic sa alergi, sau daca esti accidentat la un picior, poti antrena in continuare trenul superior sau membrele superioare, etc. Din fericire, sportul este atat de complex incat, chiar si in cazul imobilozarii la pat, se pot executa cel putin contractii izometrice, in limita disconfortului, desigur.
Si nu in ultimul rand, este dovedit ca activitatea fizica potenteaza procesul de vindecare prin activarea sistemelor functionale ale organismului. Prin contractii musculare se mareste, in zona afectata, aportul de sange care are rol nutritiv, sangele fiind cel care pana la urma, vindeca traumatismul prin elementele pe care le transporta. Cat despre limfa, ea este miscata prin corp doar prin contractii musculare, preluand astfel deseurile proceselor celulare de la nivelul tesuturilor, in tot organismul. Unul dintre rolurile ei fiind mentinerea “curateniei” in organism, celalalt rol fiind cel imunitar, prin transportarea celulelor imunitare prin organism, acolo unde sunt necesare.
Spor(t)!
